
Este partea din medicină dentară care se ocupă cu diagnosticarea, prevenirea şi tratamentul bolilor aparatului dento-maxilar, în principal ale dinţilor.
Aparatul dento-maxilar cuprinde dinţii, gingiile, oasele maxilare, mucoasa orală, amigdalele, articulaţiile temporo-mandibulare, glandele salivare mari şi mici şi structurile anatomice implicate în masticaţie.
Cariile dentare fără deschiderea camerei pulpare sunt îndepărtate sub anestezie şi cavitatea obţinută este obturată cu un material de culoarea dintelui (popular denumite plombe) sau cu o incrustaţie (lucrare care se realizează de către tehincian).
Anumite poziţionări inestetice ale dinţilor pot fi mascate cu o obturaţie coronară, o incrustaţie sau o faţetă.
Este partea de medicină dentară care se ocupă cu prevenirea apariţiei bolilor dentare prin consulturi periodice, îndepărtarea plăcii bacteriene şi a tartrului, fluorizări profesionale şi oprirea în evoluţie a cariilor incipiente ( fără cavitate ).
Este partea de medicină dentară care se ocupă cu tratamentul bolilor ce apar la ţesuturile de susţinere ale dinţilor denumite generic parodonţiu sau popular gingie şi osul din jurul dinţilor. Tehnicile de lucru constau în detartraje şi periaje profesionale, chiuretaj în câmp închis sau în câmp deschis completate de tratamente medicamentoase şi/sau naturiste, psihoterapie.
Este partea de medicină dentară care se ocupă cu realizarea unor proteze( coroniţe, punti dentare, supraproteze) cu suport direct osos. Pentru aceasta se folosesc implanturi, cel mai frecvent tip şurub pentru a realiza o fixare osoasă cât mai bună, pe o suprafaţă cât mai mare posibil, îndepărtând minimul de os necesar. Pe implanturi se ataşează partea ce mimează o coroană de dinte şlefuit pentru protetică, pe care se confecţionează o coroniţă, o punte sau o supraproteză.
Este indicată atât în vederea corectării tulburărilor funcţionale cât şi a celor estetice. În general aceasta presupune aplicarea pe dinţi a unor dispozitive metalice sau ceramice, de care se ataşeaza nişte arcuri ce treptat aduc dinţii folosind forţe mici nedăunătoare în poziţia lor normală, pe arcada şi astfel, în timp, probleme ca dinţi înghesuiţi sau incorect aliniaţi, dinţi înclinaţi, maxilare mici, pot fi rezolvate prin aceasta metodă. La copii se poate modifica volumul arcadelor şi poziţia dinţilor folosind aparate mobile, atractiv colorate pentru a fi plăcute şi acceptate uşor.
